Viitorul transportului și cum ajungem să nu murim din cauza poluării

De la transportul public la mersul cu bicicleta, transportul durabil este pe cale să depășească automobilele în cele mai mari orașe ale lumii într-un deceniu, potrivit unui studiu.

Călătoriile cu mașina privată vor scădea în medie cu 10% până în 2030, pentru a reprezenta mai puțin de jumătate din toate călătoriile în oraș, în timp ce transportul public, mersul pe jos și bicicleta vor crește în popularitate, a arătat studiul Mobility Futures.

„Este o treabă pentru fiecare primar, pentru fiecare guvern de oraș să facă ceva”, a spus Rolf Kullen, director de mobilitate la firma de consultanță în cercetare Kantar, care a produs studiul, pe baza unor sondaje din 31 de orașe.

„Orașele încep să înțeleagă că nu îți construiești orașul în jurul unui anumit mijloc de transport… Ar trebui să-ți construiești orașul în jurul oamenilor”.

Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în orașe și se preconizează că aceasta va crește la aproape 70% până în 2050, creând o presiune din ce în ce mai mare pentru spațiu.

Multe autorități urbane care se luptă cu centrele blocate și cu poluarea aerului caută să descurajeze călătoriile cu mașina privată, în timp ce un boom al schemelor de partajare a bicicletelor și al vehiculelor mici alimentate electric oferă locuitorilor noi modalități de a se deplasa.

Călătoriile cu mașina privată reprezintă în prezent puțin peste jumătate din toate călătoriile efectuate în marile orașe, dar vor scădea la 46% până în 2030, potrivit cercetătorilor care au chestionat peste 200.000 de rezidenți din orașe de la New York la Nairobi.

Călătoriile efectuate cu transportul public, cu bicicleta sau pe jos vor crește pentru a ajunge la un procent de 49% din călătoriile în oraș în aceeași perioadă, creând un „punct de vârf” global către călătoriile durabile, arată studiul.

Schimbarea

O mare parte a schimbării este determinată de o creștere a schemelor de transport închiriat și de mișcările autorităților de a împărți străzile, au spus cercetătorii, în timp ce o schimbare generațională i-a văzut pe tinerii îmbrățișând noi moduri de a se deplasa.

Aproximativ 40% dintre oameni la nivel global au declarat că sunt deschiși către noi forme de călătorie, au spus cercetătorii, deși orașele trebuie să acționeze pentru a investi în tehnologie, cum ar fi plățile digitale și schemele de partajare, pentru a permite trecerea către un transport mai ecologic.

Creșterea gradului de conștientizare a poluării și a congestionării cauzate de utilizarea mașinilor a ajutat la schimbarea, a declarat Yoann Le Petit, de la grupul de campanie pentru mediu Transport și Mediu, deși a spus că orașele ar trebui să meargă mai departe.

„Asistăm la această tendință, dar nu ar trebui să ne relaxăm și să ne relaxăm”, a spus el pentru Fundația Thomson Reuters.

„Ar trebui să ne asigurăm că alternativele la o mașină privată sunt cu emisii zero, sunt comune și atractive în același timp”.

Japonia este modelul de urmat

Japonia este fără doar și poate utopia care există.

În ceea ce privește transportul în comun, nu există exemplu mai bun decât Țara Soarelui Răsare sau decât capitala sa, Tokyo. În video-ul de mai sus este explicat destul de clar de ce orașul nipon are probabil cel mai eficient și bine pus la punct sistem de transport în comun. Mai mult, în timp ce noi suntem preocupați și vorbim despre taxe, care pot sau nu să fie implementate, japonezii au trecut la fapte.

Cu toate că dispun de o rețea de autostrăzi foarte bine pusă la punct, accentul asiaticilor a fost de a îi determina pe oameni să folosească transportul în comun în detrimentul mașinilor private.

Pe lângă sistemul de transport în comun din orașe, aceștia au investit masiv și în rețeaua feroviară care leagă orașele între ele.

603 kilometri pe oră este recordul actual de viteză pentru tehnologia feroviară, stabilit la 21 aprilie 2015 de trenul japonez din seria L0 (L zero), care este alimentat de levitația magnetică supraconductoare sau SCMaglev.

Noul tren glonț al Japoniei va lega Tokyo și Nagoya în 2027 – dacă întârzierile în construcție o permit – în aproximativ 40 de minute, atingând viteze maxime de 500 de kilometri pe oră, urmând să fie extins în 2037 până la Osaka, cu un timp de călătorie de 67 de minute.

Între timp, prototipul a doborât deja recordul mondial de viteză pe calea ferată, depășind 600 de kilometri pe oră și menținând acea viteză maximă timp de 11 secunde. Și cheia este să nu atingi șinele.

Levitație la viteză maximă

Tehnologia SCMaglev se bazează pe suspensia electrodinamică, un fenomen fizic care apare atunci când se creează un câmp magnetic respingător între două obiecte, care le ține depărtate.

În cazul trenului glonț, aceasta înseamnă că vagonul levita la 10 centimetri deasupra șinelor; cu alte cuvinte, nu există frecare între tren și șine pentru a-l încetini. Pentru a realiza acest lucru, șasiul este echipat cu o serie de magneți supraconductori alimentați de un generator de gaz, care creează un câmp magnetic. Șenilele pe care circulă vehiculul sunt prevăzute cu bobine care interacționează cu câmpul magnetic și generează propriul câmp de inducție.

Datorită aspectului lor, aceste bobine au un efect dublu: pe de o parte, fac trenul să leviteze, iar pe de altă parte îi ghidează și stabilizează cursul. Trenul levitază cu 150 de kilometri pe oră și circulă pe roți de cauciuc până la atingerea acelei viteze.

În 2020, a fost dezvăluită o versiune îmbunătățită a Serii L0, care nu necesită turbine cu gaz, deoarece în acest caz vagoanele sunt alimentate prin inducerea energiei electrice extrase fără fir din șine.

Prin urmare, trenul nu consumă niciun combustibil și nici nu produce emisii, iar electricitatea pe șine poate fi furnizată din surse regenerabile, astfel că impactul asupra mediului este minim. Deși trenurile maglev consumă puțin mai multă energie decât trenurile convenționale, bilanțul lor este foarte favorabil în comparație chiar și cu cele mai eficiente aeronave.

Această piatră de hotar încapsulează o tendință tehnologică în creștere și globală. Din punct de vedere al vitezei, siguranței, eficienței și impactului ecologic, trenul ia viteză pentru a se reinventa în secolul 21 ca cea mai durabilă alternativă de transport în această perioadă de urgență climatică.

Clima și transportul feroviar

Trenurile emit de până la nouă ori mai puține emisii de CO2 și particule decât transportul rutier, iar mai multe dintre motoarele de locomotivă diesel rămase sunt înlocuite cu alternative electrice. Fiind un mod de transport în mare măsură electrificat, transportul feroviar de marfă are un avantaj natural în comparație cu industria de transport rutier de marfă, încă alimentată în mare măsură de combustibili fosili, care deține peste 75% din cota de piață europeană a transportului de marfă.

Comisia Europeană a declarat 2021 „Anul European al Trenului”, iar cadrul Pactului Verde al UE publicat în iulie 2021 solicită o trecere substanțială către transportul feroviar, „Strategia de mobilitate inteligentă” precizând obiective de creștere cu 50% a transportului de marfă transportat pe calea ferată până în 2030, dar și o creștere cu 100% până în 2050.

Transportul feroviar de marfă poate atinge neutralitatea climatică fără a fi nevoie de nicio infrastructură suplimentară și, în același timp, consumă de șase ori mai puțină energie verde decât transportul rutier. Acest lucru va rămâne extrem de relevant pe măsură ce nevoia de energie electrică verde crește și continuă să depășească oferta în următorii ani.

Renașterea trenului

Transportul feroviar de marfă nu se află pe condiții echitabile cu cele rutiere, deși este un mod de transport de marfă mai ieftin. Comisia UE a crescut constant taxele pentru camioane în ultimii 10 ani, făcându-l semnificativ mai scump decât transportul feroviar, 9,0 cenți EUR/tonă-km pentru drum, față de 1,3 cenți EUR/tonă-km pentru calea ferată.

Mai mult, transportul feroviar a fost singurul mod de transport care nu a fost afectat semnificativ de blocajele din timpul COVID-19. Între timp, navigatorii și echipajele globale au rămas blocați pe navele lor din cauza reglementărilor de carantină și de debarcare.

Fiabilitatea și eficiența conexiunilor de la portul maritim către interior ar putea beneficia foarte mult dacă transportul feroviar de marfă în Europa se poate digitiza rapid și ajunge la standardele globale.

Acest lucru va ajuta, de asemenea, porturile maritime europene să își modernizeze infrastructura feroviară și să contribuie la stabilizarea lanțurilor globale de aprovizionare, deoarece recunosc impactul pe care schimbările climatice îl vor avea asupra sistemului lor general de descărcare a încărcăturilor către clienții lor.

Pentru prima dată, „Anul European al Trenului” poate fi mai mult decât o altă promisiune.